înrobire

înrobire
ÎNROBÍRE, înrobiri, s.f. Acţiunea de a înrobi şi rezultatul ei. – v. înrobi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Înrobire ≠ dezrobire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNROBÍRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de înrobire.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înrobíre s. f., g.-d. art. înrobírii; pl. înrobíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • subjugare — SUBJUGÁRE, subjugări, s.f. Acţiunea de a subjuga şi rezultatul ei. – v. subjuga. Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  Subjugare ≠ dezrobire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SUBJUGÁRE s. 1. aservire, înrobire, robie,… …   Dicționar Român

  • dezrobire — DEZROBÍRE, dezrobiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezrobi şi rezultatul ei. – v. dezrobi. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezrobire ≠ înrobire, subjugare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZROBÍRE s. eliberare,… …   Dicționar Român

  • lanţ — LANŢ, lanţuri, s.n. 1. Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc. ♦ Instrument format dintr un şir de vergele groase, cu care se măsoară… …   Dicționar Român

  • servitute — SERVITÚTE, servituţi, s.f. 1. (În evul mediu) Stare de dependenţă, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligaţie, constrângere. 2. (jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situaţia naturală a bunului sau dintr o… …   Dicționar Român

  • supunere — SUPÚNERE, supuneri, s.f. Acţiunea de a (se) supune şi rezultatul ei. ♦ Respect. ♢ loc. adv. Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – v. supune. Trimis de ionel, 24.01.2008. Sursa: DEX 98  Supunere ≠ nesupunere Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • supunăciune — supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. aşezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, aşezări, populaţii, prin forţă armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • supusăciune — supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. aşezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, aşezări, populaţii prin forţă; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • înfeudare — ÎNFEUDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfeuda şi rezultatul ei; supunere, robire. [pr.: fe u ] – v. înfeuda. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFEUDÁRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • îngenunchere — ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s.f. Acţiunea de a îngenunchea şi rezultatul ei. – v. îngenunchea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNGENUNCHÉRE s. (livr.) genuflexiune. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ÎNGENUNCHÉRE s. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”