obedienţă

obedienţă: OBEDIÉNŢĂ, obedienţe, s.f. (livr.) Supunere, ascultare. [pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.

Trimis de ana_zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX '98

OBEDIÉNŢĂ s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obediénţă s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. obediénţei; pl. obediénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBEDIÉNŢĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience].

Trimis de LauraGellner, 02.12.2006. Sursa: DN

OBEDIÉNŢĂ s. f. supunere, ascultare. (< fr. obédience, lat. oboedientia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

inobedienţă — INOBEDIÉNŢĂ s. f. lipsă de obedienţă; nesupunere. (< in1 + obedienţă) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
ascultare — ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi;… … Dicționar Român
ascultat — ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia, a urmări. (ascultat cu atenţie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (ascultat un elev.) 5. (med.) a ausculta. (Medicul ascultat cu stetoscopul.) 6. a… … Dicționar Român
obedient — OBEDIÉNT, Ă, obedienţi, te, adj. (livr.) Supus, ascultător. [pr.: di ent] – Din lat. obediens, ntis, it. obbediente. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus … Dicționar Român
pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias