obelisc

OBELÍSC, obeliscuri, s.n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt şi ascuţit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră şi acoperit cu inscripţii. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque.

Trimis de ana_zecheru, 06.06.2007. Sursa: DEX '98



obelísc s. n., pl. obelíscuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBELÍSC obeliscuri n. Monument comemorativ sau decorativ constând dintr-un singur bloc de piatră, lucrat, de regulă, în faţete şi ascuţit la vârf. /<fr. obélisque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBELÍSC s.n. Monument comemorativ sau decorativ, în formă de trunchi de piramidă cu baza pătrată, format în general dintr-un singur bloc de piatră. [> fr. obélisque, cf. gr. obeliskos – frigare].

Trimis de LauraGellner, 02.12.2006. Sursa: DN



OBELÍSC s. n. monument comemorativ în formă de trunchi de piramidă cu baza pătrată, monolit. (< fr. obélisque, lat. obeliscus, gr. obeliskos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN