sugruma

sugruma
SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mişcările, respiraţia. 2. tranz. fig. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. fig. A înăbuşi cu violenţă o acţiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). cf. s u g u ş a .
Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUGRUMÁ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a sugruma.) 2. v. asfixia. 3. v. îngusta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUGRUMÁ vb. v. înăbuşi, reprima.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sugrumá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. sugrúm, 3 sg. şi pl. sugrúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sugrúme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. sugruma presa. [Sil. su-gru-] /su [b]+ gruma[z]
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SUGRUMÁ mă sugrúm intranz. 1) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respiraţia; a se strangula. sugruma de râs. [Sil. su-gru-] /su [b]+ gruma[z]
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • strangula — STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într o conductă, pe cursul unei ape etc. [var …   Dicționar Român

  • gâtui — GÂTUÍ, gâtui, vb. IV. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (şi a l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. refl. A se îngusta, a se micşora pe o anumită porţiune, într o anumită zonă. – Gât + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂTUÍ …   Dicționar Român

  • jugula — JUGULÁ, jugulez, vb. I. tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuşi. – Din fr. juguler, lat. jugulare. Trimis de cata, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  JUGULÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • sugrumat — SUGRUMÁT, Ă, sugrumaţi, te, adj. 1. Strâns de gât, gâtuit; ucis prin sufocare. ♦ fig. Incomodat de o îmbrăcăminte prea strâmtă. 2. fig. Copleşit, chinuit, frământat de o stare sufletească. 3. fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat …   Dicționar Român

  • suguşa — SUGUŞÁ, sugúş, vb. I. tranz. (înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + guşă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUGUŞÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  suguşá …   Dicționar Român

  • grum — (grúmuri), s.n. – Grămadă, stivă, teanc. lat. grumus movilă . Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicţionarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu l cuprind nici DAR nici vreun… …   Dicționar Român

  • gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… …   Dicționar Român

  • sugrumare — SUGRUMÁRE, sugrumări, s.f. Acţiunea de a (se) sugruma şi rezultatul ei. – v. sugruma. Trimis de andreeadima, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUGRUMÁRE s. v. înĂbuŞire. REPRIMARE. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  sugrumáre s. f. (sil.… …   Dicționar Român

  • sugrumător — SUGRUMĂTÓR, OÁRE, sugrumători, oare, adj. Care sugrumă; care suprimă, care nimiceşte; fig. care apasă, care copleşeşte; sufocant. – Sugruma + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUGRUMĂTÓR adj. înăbuşitor, sufocant, (pop …   Dicționar Român

  • sugrumătură — SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s.f. Parte îngustă sau subţiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subţiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUGRUMĂTÚRĂ s. 1. gâtuitură …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”