gâtui

gâtui
GÂTUÍ, gâtui, vb. IV. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (şi a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. refl. A se îngusta, a se micşora pe o anumită porţiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÂTUÍ vb. 1. v. sugruma. 2. v. îngusta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gâtuí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. gâtui, 3 sg. şi pl. gâtuie, imperf. 3 sg. gâtuiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GÂTUÍ gâtui tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând de gât; a sugruma; a strangula. 2) (calea de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a sugruma; a strangula. 3) pop. (acţiuni sau manifestări) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a strangula; a sugruma. /gât + suf. gâtuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • strangula — STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într o conductă, pe cursul unei ape etc. [var …   Dicționar Român

  • sugruma — SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mişcările, respiraţia. 2. tranz. fig. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz.… …   Dicționar Român

  • jugula — JUGULÁ, jugulez, vb. I. tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuşi. – Din fr. juguler, lat. jugulare. Trimis de cata, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  JUGULÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • suguşa — SUGUŞÁ, sugúş, vb. I. tranz. (înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + guşă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUGUŞÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  suguşá …   Dicționar Român

  • gâtuire — GÂTUÍRE, gâtuiri, s.f. Acţiunea de a (se) gâtui şi rezultatul ei; sugrumare. – v. gâtui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂTUÍRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. gâtuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gâtuíre s. f …   Dicționar Român

  • gâtuitură — GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s.f. Parte, zonă, porţiune mai îngustă din ceva. [pr.: tu i ] – Gâtui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (gâtuitură unui flacon.) Trimis …   Dicționar Român

  • beregătui — BEREGĂTUÍ vb. v. gâtui, strangula, sugruma. Trimis de siveco, 13.11.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • curmăni — curmăní, curmănésc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui. Trimis de blaurb, 12.12.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • guşui — guşuí, guşuiésc, vb. IV (reg.) a gâtui; a omorî. Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • gâtuit — GÂTUÍT, Ă, gâtuiţi, te, adj. Sugrumat; omorât prin sugrumare. – v. gâtui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  GÂTUÍT adj. 1. v. sugrumat. 2. înăbuşit, înecat, sugrumat. (Cu glasul gâtuit de emoţie, spuse ...) Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”