- strangula
- STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [var.: ştrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98STRANGULÁ vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrangulá vb., ind. prez. 1 sg. stranguléz, 3 sg. şi pl. stranguleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STRANGUL//Á strangulaéz tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE STRANGUL//Á mă strangulaéz intranz. 1) A se lipsi de respiraţie prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuşi, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuşi, a sufoca. ♢ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertăţile). 2. a reduce, pe o porţiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstrangulá (-léz, -át), vb. – A sugruma. lat. strangulare (sec. XIX).Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.