- curmăni
- curmăní, curmănésc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.Trimis de blaurb, 12.12.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
curm — CURM, curmuri, s.n. (reg.) Curmei. – cf. alb. k u r m . Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CURM s. v. curmei. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime curm s. n … Dicționar Român