curmătură

CURMĂTÚRĂ, curmături, s.f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munţi sau două dealuri; şa (4). – Curma + suf. -ătură.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CURMĂTÚRĂ s. (geogr.) şa, (reg.) deşilătură.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CURMĂTÚR//Ă curmăturăi f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. curmăturăătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secţiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deşelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile naşterii (facerii).

Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR