sugrumătură

sugrumătură
SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s.f. Parte îngustă sau subţiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subţiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUGRUMĂTÚRĂ s. 1. gâtuitură. (sugrumătură unei persoane.) 2. v. gâtuitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUGRUMĂTÚRĂ s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sugrumătúră s. f. (sil. -gru-), g.-d. art. sugrumătúrii; pl. sugrumătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUGRUMĂTÚR//Ă sugrumăturăi f. 1) Partea cea mai îngustă sau mai subţire a unui lucru; locul unde ceva se îngustează sau se subţiază brusc; gâtuitură. 2) Rosătură, mai ales la gâtul unor animale, făcută de funie sau de lanţ. /a (se) sugruma + suf. sugrumăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • gâtuitură — GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s.f. Parte, zonă, porţiune mai îngustă din ceva. [pr.: tu i ] – Gâtui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (gâtuitură unui flacon.) Trimis …   Dicționar Român

  • grum — (grúmuri), s.n. – Grămadă, stivă, teanc. lat. grumus movilă . Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicţionarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu l cuprind nici DAR nici vreun… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”