strămuta

strămuta
STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-şi) schimba locul, sediul, locuinţa. ♢ expr. (refl.) A se strămuta de aici (sau din viaţă) = a muri. (tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-şi strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. tranz. (înv.) A-şi schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. tranz. (pop.) A preface, a transforma. – lat. *extramutare (= transmutare).
Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

STRĂMUTÁ vb. 1. a disloca. (A strămuta o populaţie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se strămuta dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (Sa strămuta cu slujba la Ploieşti.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

STRĂMUTÁ vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strămutá vb., ind. prez. 1 sg. strămút, 3 sg. şi pl. strămútă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRĂMUTÁ strămút tranz. (obiecte) A mişca (puţin) din loc; a clinti; a urni. /<lat. extramutare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE STRĂMUTÁ mă strămút intranz. A se muta (cu traiul) în alt loc; a-şi schimba locul (de trai); a trece în altă parte. ♢ strămuta din viaţă a muri. /<lat extramutare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • strãmutá — vb., ind. prez. 1 sg. strãmút, 3 sg. şi pl. strãmútã …   Romanian orthography

  • muta — MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a i trage (cuiva) o… …   Dicționar Român

  • disloca — DISLOCÁ, dislóc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ refl. (Despre straturi geologice) A şi modifica poziţia iniţială (orizontală). ♦ tranz. şi refl.… …   Dicționar Român

  • strămutare — STRĂMUTÁRE, strămutări, s.f. Acţiunea de a (se) strămuta şi rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanţă la alta de acelaşi grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • metamorfoza — METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. refl. şi tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfăţişare; fig. a( şi) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦… …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • premutarisi — PREMUTARISÍ vb. v. muta, permuta, strămuta, transfera. Trimis de siveco, 16.02.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • prisleşi — prisleşí, prisleşésc, vb. IV (înv.) a (se) stabili în altă parte; a (se) strămuta; a (se) înstrăina. Trimis de blaurb, 30.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… …   Dicționar Român

  • strămutat — STRĂMUTÁT, Ă, strămutaţi, te, adj. Stabilit în altă parte (cu locuinţa sau cu sediul). – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂMUTÁT adj. dislocat. (Populaţie strămutat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”