- strămuta
- STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-şi) schimba locul, sediul, locuinţa. ♢ expr. (refl.) A se strămuta de aici (sau din viaţă) = a muri. (tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-şi strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. tranz. (înv.) A-şi schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. tranz. (pop.) A preface, a transforma. – lat. *extramutare (= transmutare).Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98STRĂMUTÁ vb. 1. a disloca. (A strămuta o populaţie.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se strămuta dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (Sa strămuta cu slujba la Ploieşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTRĂMUTÁ vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrămutá vb., ind. prez. 1 sg. strămút, 3 sg. şi pl. strămútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STRĂMUTÁ strămút tranz. (obiecte) A mişca (puţin) din loc; a clinti; a urni. /<lat. extramutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE STRĂMUTÁ mă strămút intranz. A se muta (cu traiul) în alt loc; a-şi schimba locul (de trai); a trece în altă parte. ♢ strămuta din viaţă a muri. /<lat extramutareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.