muta

MUTÁ, mut, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul în care se găseşte şi a (se) aşeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ♢ expr. (tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. refl. A se stabili (cu locuinţa) în alt loc, a-şi schimba domiciliul. 3. tranz. (înv. şi pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcţia. ♦ expr. A-şi muta gândul = a se răzgândi, a renunţa. 4. (La jocul de şah) A efectua o mutare. – lat. mutare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MUTÁ vb. 1. v. clinti. 2. v. mişca. 3. a (se) deplasa, a (se) strămuta, (înv. şi reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se muta dintr-un loc în altul.) 4. (reg.) a se coltosi. (S-a muta în alt oraş.) 5. a (se) permuta, a (se) strămuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a muta cu slujba la Ploieşti.) 6. a schimba. (muta baza de operaţii.) 7. (înv.) a (se) ridica. (Şi-a muta tabăra în altă parte.) 8. v. devia. 9. v. schimba. 10. a schimba, (înv. şi reg.) a strămuta. (Să-ţi muta gândurile cu privire la ...)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MUTÁ vb. v. amâna, asasina, clătina, deceda, dispărea, duce, înlocui, metamorfoza, mişca, modifica, muri, omorî, păsui, pieri, prăpădi, preface, prelungi, preschimba, răposa, schimba, sfârşi, stinge, sucomba, suprima, transforma, ucide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mutá vb., ind. prez. 1 sg. mut, 3 sg. şi pl. mútă

Trimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A MUTÁ mut tranz. 1) A lua din locul în care se află, punând în alt loc; a mişca (din loc). ♢ muta (cuiva) fălcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vătămându-i maxilarele. A-şi muta gândul a-şi schimba părerea, intenţiile; a se răzgândi. 2) A face să se mute. /<lat. mutare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE MUTÁ mă mut intranz. 1) A-şi schimba locul; a trece (dintr-un loc în altul); a se transfera. 2) A-şi schimba domiciliul; a se stabili (cu traiul) în alt loc. /<lat. mutare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mutá (mutát,át), vb. – 1. A deplasa, a mişca din loc. – 2. A schimba casa de locuit. – 3. A schimba destinaţia, a primi numire în alt loc. – 4. (refl.) A se întoarce, a schimba poziţia. – Mr. mut, mutare, megl. mut, mutari. lat. mūtāre (Puşcariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785), cf. it. mutare, prov., cat., sp., port. mudar, fr. muer. – Der. mutăcios, adj. (variabil, schimbător); mutat, s.n. (schimbare de domiciliu; înv., locuinţă, şedere); mutătoare, s.f. (împărăteasă, Byronia dioica); mutător, adj. (schimbător); strămuta, vb. (a transporta în alt loc, a schimba locul, a deplasa; a schimba; a transpune), cu pref. stră- (după Candrea, din lat. vulg. *extramūtāre, în loc de transmūtare); nestrămutat, adj. (neclintit).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER