- mut
- MUT, -Ă, muţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care nu poate vorbi, care este lipsit de facultatea vorbirii. ♢ expr. (Substantivat; fam.) Asta să i-o spui lui mutu, se spune cuiva în afirmaţiile căruia n-ai încredere, care exagerează, care minte. Unde a dus (surdul roata şi) mutul iapa = foarte departe. 2. adj. (Despre acţiuni, atitudini ale omului) Care se face, se petrece în tăcere, care nu se exprimă prin cuvinte. ♢ Cor mut = ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte. Film mut = film cinematografic care înregistrează numai imagini, fără sunete sau vorbirea personajelor. Scenă mută = scenă dintr-o lucrare dramatică în care personajele nu vorbesc, ci îşi exprimă sentimentele prin gesturi, atitudini, mimică etc. Literă mută = literă din cadrul unui cuvânt care nu se pronunţă. 3. adj. Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări; p. ext. căruia nu-i place să vorbească (mult), care este tăcut din fire, taciturn. ♦ (Adverbial) Fără zgomot. 4. adj. p. ext. (Despre elemente ale naturii etc.) Tăcut, liniştit. 5. s.m. şi f. (reg.) Om slut; om nepriceput, prost, nătâng. – lat. mutus, -a, -um.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Mut ≠ comunicativ, guraliv, limbut, palavragiu, sonor, vorbăreţTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMUT s., adj. v. cretin, idiot, imbecil, tâmpit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMUT s. art., adj. 1. s. art. (reg.) cloj, mutulică, primicer, zbicer. (mut la jocul căluşarilor.) 2. adj. v. ursuz. 3. adj. v. liniştit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemut adj. m., s. m., pl. muţi; f. sg. mútă, pl. muţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUT mútă (muţi, múte) 1) şi substantival (despre persoane) Care este lipsit de facultatea de a vorbi; care nu poate vorbi. ♢ Unde a dus surdul roata şi mutul iapa undeva departe, unde nu ştie nimeni. 2) fig. Căruia nu-i place să vorbească mult; tăcut din fire. 3) Care este lipsit de sonoritate. Film mut. Scenă mută. ♢ Literă mută literă scrisă care nu se citeşte. 4) fig. poet. Care este absolut liniştit; netulburat de nimeni. 5) (despre sentimente) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte. /<lat. mutusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmut (mútă), adj. – Silenţios, tăcut, care nu vorbeşte. – Mr., megl., istr. mut. lat. mūtus (Puşcariu 1144; Candrea-Dens., 1189; REW 5798), cf. v. it. muto, friul., prov., cat. mut, v. fr. mu, sp., port. mudo. – Der. mutul, s.m. art. (arg., lacăt); mutălău, s.m. (prost, nătîng); mutulică, s.m. (prost); muţi, vb. (a rămîne mut), cf. amuţi (după Puşcariu 1147 şi REW 5786, din lat. *mūtῑre, în loc de mūtescĕre, cf. prov. mudir); muţeşte, adv. (ca muţii; prin semne); muţeală (var. muţie, muţenie), s.f. (calitatea de a fi mut); mutism, din fr. mutisme. – Din rom. provin bg. mut (Capidan, Raporturile, 230), bg. din Trans. mutien (Miklosich, bg., 127), mag. muta (Edelspacher 19) şi ngr. μοῦτος (Murnu, Lehnw., 33).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
