strămutare

strămutare
STRĂMUTÁRE, strămutări, s.f. Acţiunea de a (se) strămuta şi rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanţă la alta de acelaşi grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – v. strămuta.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRĂMUTÁRE s. 1. dislocare. (strămutare unei populaţii.) 2. deplasare, mutare, (fam.) trambalare. (strămutare cuiva dintr-un loc în altul.) 3. mutare, mutat, permutare, permutaţie, strămutat, transfer, transferare. (strămutare lui cu serviciul la Bacău.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

STRĂMUTÁRE s. v. metamorfozare, metamor-foză, modificare, prefacere, preschim-bare, schimbare, transformare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strămutáre s. f., g.-d. art. strămutării; pl. strămutări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • mutare — MUTÁRE, mutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) muta şi rezultatul ei; mutat. 2. (spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de şah. – v. muta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MUTÁRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • repopula — REPOPULÁ, repopulez, vb. I. tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Re1 + popula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  repopulá vb., ind. prez. 1 sg. repopuléz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • colonie — COLONÍE1, colonii, s.f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraş întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraş întemeiat de romani în ţinuturile cucerite, având rol economic,… …   Dicționar Român

  • dislocare — DISLOCÁRE, dislocări, s.f. Acţiunea de a (se) disloca şi rezultatul ei; dislocaţie. – v. disloca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISLOCÁRE s. 1. desprindere. (dislocare unei bucăţi de stâncă.) 2. v. luxaţie. 3. (fiz.) dezlocuire.… …   Dicționar Român

  • iobag — IOBÁG, iobagi, s.m. Ţăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestaţii în muncă, în natură sau în bani şi legat de pământ (fără drept de strămutare); şerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • metamorfoză — METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s.f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieşirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică şi funcţională a unor organe ale… …   Dicționar Român

  • permutaţie — PERMUTÁŢIE, permutaţii, s.f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PERMUTÁŢIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (permutaţie lui cu slujba… …   Dicționar Român

  • strămutat — STRĂMUTÁT, Ă, strămutaţi, te, adj. Stabilit în altă parte (cu locuinţa sau cu sediul). – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂMUTÁT adj. dislocat. (Populaţie strămutat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • străpunere — străpunére, străpunéri, s.f. (înv.) 1. deplasare, mutare, strămutare, dislocare. 2. transformare. Trimis de blaurb, 19.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • transformare — TRANSFORMÁRE, transformări, s.f. Acţiunea de a (se) transforma şi rezultatul ei; transformaţie. – v. transforma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRANSFORMÁRE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”