- transformare
- TRANSFORMÁRE, transformări, s.f. Acţiunea de a (se) transforma şi rezultatul ei; transformaţie. – v. transforma.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRANSFORMÁRE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul transformare.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefă-cătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificaţie, preobrajenie, strămutătură, trans-formaţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adâncă transformare.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (transformare unui text.) 4. (fon.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (transformare lui "l" intervo-calic în "r" în elementele româneşti de origine latină.) 5. (fon.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (transformare labialelor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetransformáre s. f. (sil. mf. trans-) formareTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANSFORMÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) transforma şi rezultatul ei; transformaţie. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reuşit o încercare. 2. (mat.) Corespondenţă, aplicaţie, funcţie între două mulţimi de puncte. [< transforma].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRANSFORMÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) transforma. ♢ (rugbi) lovitură acordată echipei care a reuşit o încercare. 2. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcţie de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează. 3. (mat.) corespondenţă, aplicaţie, funcţie între două mulţimi de puncte. (< transforma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.