revoluţie

REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat. 3. (pop.) Răscoală, revoltă. 4. fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ♢ Revoluţie industrială = procesul înlocuirii radicale a producţiei manufacturiere (manuale) cu producţia bazată pe maşini. II. 1. Mişcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ♢ Perioadă de revoluţie = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (mec.) Rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [var.: (înv.) revoluţiúne s.f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



REVOLÚŢIE s. v. răscoală, răsculare, răzme-riţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



revolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. revolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. revolúţiei; pl. revolúţii, art. revolúţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 01.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



REVOLÚŢI//E¹ revoluţiei f. 1) Etapă a dezvoltării în care se produc transformări sociale profunde în toate domeniile vieţii. 2) filoz. Acţiune organizată şi condusă de o clasă progresistă (care antrenează la luptă masele populare), având adesea ca rezultat o schimbare radicală a vieţii economice, sociale şi politice. 3) Schimbare radicală într-un domeniu de activitate (în ştiinţă, tehnică, artă etc.). [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, revoluţieonis, germ. Revolution

Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: NODEX



REVOLÚŢI//E² revoluţiei f. 1) astr. Mişcare completă de rotaţie a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc. ♢ Perioadă de revoluţie timp nece-sar unui corp ceresc pentru a parcurge în-treaga sa orbită. 2) geom. Mişcare de rotaţie a unui corp care parcurge o curbă închisă. 3) tehn. Mişcare completă a unui corp în jurul axei sale. [G.-D. revoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révolution, lat. revolutio, revoluţieonis, germ. Revolution

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REVOLÚŢIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă, superioară. 2. Transformare radicală în raporturile social-economice şi politice ale unei societăţi şi care constă în trecerea puterii politice din mâinile vechii clase dominante, în mâinile unei clase noi, precum şi în sfărâmarea vechilor relaţii de producţie şi instaurarea unor relaţii de producţie noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie. 3. (fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă şi totală. ♦ (În ideologia marxistă) Revoluţie culturală = parte componentă a revoluţiei socialiste, cuprinzând schimbările pe care aceasta le aduce în planul moral-spiritual. II. 1. Mişcare periodică a unui corp ceresc; timpul în care un corp ceresc parcurge întreaga sa orbită. 2. (geom.) Mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologică a scoarţei terestre. 4. (fiz.) Mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♦ Mişcare de rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. [gen. -iei. / cf. fr. révolution, lat. revolutio].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN



REVOLÚŢIE s. f. I. 1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esenţiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid. o revoluţie socială = acţiune socială de transformare radicală calitativă a societăţii, prin care se realizează trecerea de la o formaţiune inferioară la alta superioară; revoluţie culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei şi culturii, care însoţeşte o revoluţie socială. 2. revoluţie industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producţiei; revoluţie tehnico-ştiinţifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forţelor de producţie, prin dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi tehnicii, prin perfecţionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă şi totală. II. 1. mişcare de rotaţie a unui corp ceresc în jurul altuia. 2. (mat.) mişcare de rotaţie a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologică a scoarţei terestre. 4. (fiz.) mişcare a unui corp care parcurge o curbă fixă. ♢ mişcare de rotaţie completă a unei roţi în jurul osiei sale. (< fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN