meridian

MERIDIÁN, meridiane, s.n., adj. 1. s.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecţia suprafeţei Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. ♢ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) şi în raport cu care se calculează, în baza unei convenţii internaţionale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obţinută prin intersecţia suprafeţei Pământului cu planul vertical indicat de direcţia acului magnetic. (astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cereşti, care trece prin zenitul locului şi prin polii cereşti. Meridianul locului = linia de intersecţie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. s.n. (mat.) Curbă a unei suprafeţe de rotaţie cu un plan care trece prin axa ei de rotaţie. 3. adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [pr.: -di-an] – Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien.

Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98



MERIDIÁN s. (geogr.) 1. (înv.) miazăzian. 2. me-ridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru v. meridian geografic; meridi-anul zero v. meridian de origine.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



meridián adj. n. (sil. -di-an), f. meridiánă; pl. n. şi f. meridiáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



meridián s. n. (sil. -di-an), pl. meridiáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MERIDIÁN meridiane n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pământului şi care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [Sil. -di-an] /<lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien

Trimis de siveco, 16.08.2006. Sursa: NODEX



MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc şi determină gradele de longitudine. ♢ Plan meridian = plan determinat de verticala locului şi paralela axei de rotaţie a Pământului. 2. Intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. ♢ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecţia sferei cereşti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) şi care serveşte la măsurarea înălţimii astrului; distanţă meridiană = diferenţa de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază].

Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DN



MERIDIÁN, -Ă I. adj. referitor la un meridian. o cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II, 1) şi care serveşte la măsurarea înălţimii astrului; distanţă meridiană = diferenţa de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. o plan meridian = plan determinat de verticala locului şi paralela axei de rotaţie a Pământului. 2. intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. o meridian ceresc = cercul mare din intersecţia sferei cereşti cu planul care trece prin axa universului. 3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeţei pielii care uneşte diferite puncte corespunzând unui anumit organ. II. s. f. 1. intersecţie a unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. o (astr.) ă locului = intersecţia planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spătar şi braţe inegale, care ţine loc de şezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN