mutaţie

mutaţie
MUTÁŢIE, mutaţii, s.f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuinţă sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situaţia militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ spec. (biol.) Apariţie bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ spec. (fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ♢ Mutaţie consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în altă. – Din fr. mutation, lat. mutatio.
Trimis de ana_zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

mutáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. mutáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. mutáţiei; pl. mutáţii, art. mutáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUTÁŢI//E mutaţiei f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicală. 2) biol. Apariţie bruscă într-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentală de structură (în domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la băieţi în perioada pubertăţii /<fr. mutation, lat. mutatio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MUTÁŢIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. ♢ Mutaţie consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la băieţi în perioada pubertăţii. 2. (biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influenţa condiţiilor de viaţă. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [gen. -iei, var. mutaţiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DN

MUTÁŢIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ♢ (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele. o ă valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♢ schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop. ♢ schimbarea vocii la băieţi în perioada pubertăţii. 3. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenţi mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)
Trimis de raduborza, 04.11.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • mutáţie — s. f. (sil. ţi e), art. mutáţia (sil. ţi a), g. d. art. mutáţiei; pl. mutáţii, art. mutáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • mutant — MUTÁNT, mutanţi, s.m. (biol.) Individ care provine dintr o mutaţie (2). – Din fr. mutant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  mutánt s. m., pl. mutánţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MUTÁN//T mutantţi …   Dicționar Român

  • comutaţie — COMUTÁŢIE, comutaţii, s.f. 1. Totalitatea operaţiilor, manuale sau automate, de conectare şi de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr o… …   Dicționar Român

  • mutativ — MUTATÍV, Ă, mutativi, e, adj. (Rar) Cu caracter de mutaţie. – Din engl. mutative. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutatív adj. m., pl. mutatívi; f. sg. mutatívă, pl. mutatí …   Dicționar Român

  • mutagen — MUTAGÉN, Ă, mutageni, e, adj., s.m. (biol.) (Agent) care produce o mutaţie (2). – Din fr. mutagene. Trimis de ana zecheru, 19.05.2004. Sursa: DEX 98  mutagén adj. m., pl. mutagéni; f …   Dicționar Român

  • muton — MUTÓN, mutoane, s.n. Blană de oaie vopsită şi prelucrată. ♦ Haină confecţionată din această blană. – Din fr. mouton. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutón (biol.) s. m., pl. mutóni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • translocaţie — TRANSLOCÁŢIE, translocaţii, s.f. Mutare dintr un loc în altul. ♦ (biol.) Mutaţie cromozomică constând în ataşarea unui fragment de cromozom la alt cromozom. – Din lat. translocatio, onis, fr. translocation. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • cacogen — cacogén adj. m., pl. cacogéni; f. sg. cacogénă, pl. cacogéne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CACOGÉN, Ă adj. (bot.; despre un organ) Care prezintă o structură genetică ne …   Dicționar Român

  • criptomer — CRIPTOMÉR, Ă adj. (biol.) 1. (despre un caracter) condiţionat de o mutaţie recesivă. 2. (despre o genă) cu efecte fenotipice necunoscute. (< fr. cryptomère) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • heterozigot — HETEROZIGÓT, Ă, heterozigoţi, te, adj., s.m. (biol.) (Organism diploid) cu două gene diferite, una normală şi una transformată prin mutaţie. – Din fr. hétérozygote. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  heterozigót s. m., pl. heterozigóţi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”