transmutaţie

TRANSMUTÁŢIE, transmutaţii, s.f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obţinută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacţii nucleare. ♦ p. gener. Schimbare, transformare. – Din fr. transmutation, lat. transmutatio.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TRANSMUTÁŢIE s. transmutare.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



transmutáţie s. f. (sil. mf. trans-) mutaţie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRANSMUTÁŢI//E transmutaţiei f. 1) Schimbare a unui corp în altul. 2) fiz. Transformare a unui element chimic în altul prin dezintegrare radioactivă. ♢ transmutaţie genetică schimbare în ordinea liniară a genelor. /<fr. transmutation, lat. transmutatio

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRANSMUTÁŢIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (p. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutaţie genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutaţie radioactivă = dezintegrare radioactivă. [gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio].

Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DN



TRANSMUTÁŢIE s. f. 1. transformare a unui element chimic în altul în urma dezintegrării radioactive sau a reacţiilor nucleare. ♢ schimbare, transformare. 2. transformare a unui cromozom, care nu este datorată unei mutaţii genice. (< fr. transmutation, lat. transmutatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN