conversiune

CONVERSIÚNE, conversiuni, s.f. 1.Schimbare a condiţiilor unui împrumut. 2.Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (log., în sintagma) Conversiunea judecăţilor = operaţie de inversare a funcţiunii subiectului şi predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecăţii. 4. (chim.) Mărime care exprimă transformarea substanţelor iniţiale dintr-o reacţie chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX '98



conversiúne s. f. → versiune

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CONVERSIÚN//E conversiunei f. 1) Modificare a condiţiilor unui împrumut prin micşorarea dobânzii şi prelungirea termenului de plată. 2) Schimbare a unei sume de bani în alta (aparţinând altui stat). 3) Trecere la altă credinţă. conversiuneea unui eretic la creştinism. 4) Modificare a esenţei unui lucru. conversiuneea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticală în alta fără schimbarea formei. [art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversíon, lat. conversio, conversiuneonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONVERSIÚNE s.f. 1. Schimbare a condiţiilor unui împrumut (prin prelungirea termenelor, micşorarea dobânzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) într-o valoare de altă natură. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ♦ (biol.; în forma conversie) schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutaţie genetică. 3. Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înţelesul să sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxă. 4. (log.) Răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. ♦ (cib.) Traducere a unui cuvânt, a unui număr sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. [var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONVERSIÚNE s. f. 1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut. ♢ preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♢ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date. ♢ transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ♢ (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică. 3. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune. ♢ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă. 4. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. 6. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă. (< fr. conversion, lat. conversio)

Trimis de raduborza, 17.11.2007. Sursa: MDN