nestrămutat — NESTRĂMUTÁT, Ă, nestrămutaţi, te, adj. 1. Care nu se clinteşte sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. fig. (Despre oameni şi acţiunile lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat;… … Dicționar Român
hegiră — HEGÍRĂ s.f. Dată la care începe calendarul musulman (16 iulie 622, când a fost strămutat Mahomed de la Mecca la Medina), considerată ca începutul erei musulmane. – Din fr. hégire. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hegíră s. f., g. d.… … Dicționar Român
lucru — LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea… … Dicționar Român
colonist — COLONÍST, Ă, colonişti, ste s.m. şi f. Persoană care s a strămutat din ţara sa ori din locul de origine şi s a stabilit într o regiune sau într un oraş dintr o ţară străină. – Din germ. Kolonist. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
dislocat — DISLOCÁT, Ă, dislocaţi, te, adj. Care a fost mişcat, deplasat, desprins din locul în care se afla. – v. disloca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISLOCÁT adj. 1. desprins. (Stâncă dislocat.) 2. v. luxat. 3. (fiz.) dezlocuit.… … Dicționar Român
maxilar — MAXILÁR, Ă, maxilari, e, s.n., adj. 1. s.n. Fiecare din cele două oase ale feţei, în care sunt înfipţi dinţii; falcă. 2. adj. Care aparţine fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
metamorfozat — METAMORFOZÁT, Ă, metamorfozaţi, te, adj. 1. (geol.) Care a suferit un metamorfism, care a fost afectat de metamorfism. 2. Care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat, modificat. – v. metamorfoza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
mutare — MUTÁRE, mutări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) muta şi rezultatul ei; mutat. 2. (spec.) Deplasare a pieselor făcută alternativ de adversari în cursul unei partide de şah. – v. muta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
permutaţie — PERMUTÁŢIE, permutaţii, s.f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PERMUTÁŢIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (permutaţie lui cu slujba… … Dicționar Român
strămutare — STRĂMUTÁRE, strămutări, s.f. Acţiunea de a (se) strămuta şi rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanţă la alta de acelaşi grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – v. strămuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
