- maxilar
- MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s.n., adj. 1. s.n. Fiecare din cele două oase ale feţei, în care sunt înfipţi dinţii; falcă. 2. adj. Care aparţine fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.Trimis de claudia, 11.10.2003. Sursa: DEX '98MAXILÁR s. (anat.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat maxilarul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (maxilar la insecte şi la crustacee.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemaxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmaxilár s. n., pl. maxiláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAXILÁR maxilare n. Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt fixaţi dinţii; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt înfipte măselele şi dinţii; falcă. ♢ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparţine fălcii. [cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].Trimis de LauraGellner, 25.10.2006. Sursa: DNMAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt înfipte măselele şi dinţii; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.