metamorfoza

metamorfoza
METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. refl. şi tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfăţişare; fig. a(-şi) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsufleţit. – Din fr. métamorphoser.
Trimis de claudia, 18.02.2009. Sursa: DEX '98

METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a metamorfoza radical.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. şi pl. metamorfozeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A METAMORFOZ//Á metamorfozaéz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE METAMORFOZ//Á mă metamorfozaéz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme şi în superstiţii) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (fig.; despre oameni) A-şi schimba înfăţişarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
Trimis de LauraGellner, 29.10.2006. Sursa: DN

METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-şi schimba înfăţişarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • metamorfoză — METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s.f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieşirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică şi funcţională a unor organe ale… …   Dicționar Român

  • metamorfoza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. metamorfozazie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} przemiana polegająca na przekształceniu się jednej formy w inną; zmiana postaci, kształtu, wyglądu, usposobienia itp.;… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • metamorfóza — ž 1. {{001f}}mit. u grčkoj mitskoj predodžbi, preobrazba ljudi u životinje, cvijeće, zvijezde voljom bogova 2. {{001f}}zool. niz promjena u tijeku postembrionalnog razvoja 3. {{001f}}bot. pojavljivanje određenog organa u različitim oblicima kod… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • metamorfoza — metamorfóza ž DEFINICIJA 1. mit. u grčkoj mitskoj predodžbi, preobrazba ljudi u životinje, cvijeće, zvijezde voljom bogova 2. zool. niz promjena u tijeku postembrionalnog razvoja 3. bot. pojavljivanje određenog organa u različitim oblicima kod… …   Hrvatski jezični portal

  • metamorfóza — e ž (ọ̑) knjiž. pojav, da dobi kdo ali kaj drugačno vsebino, obliko; sprememba, preobrazba: duševne, idejne metamorfoze; njegova politična metamorfoza jih ni presenetila; metamorfoza amaterskega gledališča v poklicno / čudne metamorfoze se… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • metamorfoza — ż IV, CMs. metamorfozazie; lm D. metamorfozaoz 1. «zmiana postaci, wyglądu zewnętrznego, przekształcenie się jednej formy w inną; przeobrażenie się, przemiana» Nastąpiła metamorfoza w czyimś usposobieniu, nastroju. 2. zool. «przejście od jednego… …   Słownik języka polskiego

  • metamorfozá — vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. şi pl. metamorfozeázã …   Romanian orthography

  • metamorfózã — s. f., g. d. art. metamor fózei; pl. metamorfóze …   Romanian orthography

  • metamorfozare — METAMORFOZÁRE, metamorfozări, s.f. Acţiunea de a (se) metamorfoza. – v. metamorfoza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  METAMORFOZÁRE s. v. metamorfoză. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  metamorfozáre s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • nimfă — NÍMFĂ, nimfe, s.f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeiţele apelor, ale pomilor, ale crângurilor şi ale munţilor, personificând forţele naturii. ♦ fig. Fată tânără şi frumoasă, plină de graţie. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”