nimfă

NÍMFĂ, nimfe, s.f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeiţele apelor, ale pomilor, ale crângurilor şi ale munţilor, personificând forţele naturii. ♦ fig. Fată tânără şi frumoasă, plină de graţie. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă şi înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NÍMFĂ s. v. crisalidă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NÍMF//Ă¹ nimfăe f. 1) (în mitologia greacă) Zeiţă ocrotitoare a apelor, munţilor şi a pădurilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă şi graţioasă; naiadă. /<fr. nymphe, lat. nympha

Trimis de siveco, 24.12.2006. Sursa: NODEX



NÍMF//Ă² nimfăe f. Stadiu intermediar între larvă şi faza adultă din metamorfoza unor insecte; pupă. /<fr. nymphe, lat. nympha

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NÍMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munţilor etc. la greci. 2. (fig.) Fată tânără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă şi forma adultă; pupă². 4. Înveliş membranos al mucoasei vulvo-vaginale. [cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



NÍMFĂ s. f. 1. (mit.) divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munţilor etc. ♢ (fig.) fată (femeie) tânără şi graţioasă. 2. stadiu intermediar în metamorfoza unor insecte, între larvă şi adult; pupă². 3. înveliş membranos al mucoasei vulvo-vaginale. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN