- nimic
- NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. adv. (înv. şi pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuşi de puţin, în nici un fel. ♢ expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. s.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, fiinţă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ loc. adv. (reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. fig. (Mai ales art.) Neant, nefiinţă; haos. [var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – lat. nemica.Trimis de romac, 13.05.2008. Sursa: DEX '98Nimic ≠ totTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNIMÍC adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNIMÍC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicât. (Totul sau nimic.) 2. adv. (pop. şi fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci. (Nu ştie nimic la istorie.) 3. s. v. neant. 4. s. v. deşertăciune. 5. s. v. fleac. 6. s. v. mărunţiş. 7. s. (mai ales la pl.) v. palavră.Trimis de siveco, 13.05.2008. Sursa: SinonimeNIMÍC s. v. nulitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenimíc/nimíca pr.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnimíc s. n., pl. nimícuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNIMÍC1 adv. Nici câtuşi de puţin; deloc. [var. nimica] /<lat. nemicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNIMÍC2 pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. nimic bun. ♢ Mai nimic aproape deloc; foarte puţin. De nimic lipsit de valoare sau de importanţă; mărunt; neînsemnat. Pe nimic pe un preţ foarte redus; aproape degeaba. Pentru nimic în lume în nici un caz. [var. nimica] /<lat. nemicaTrimis de siveco, 10.03.2006. Sursa: NODEXNIMÍC3 nimícuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorbă lipsite de importanţă; fleac; bagatelă. ♢ (O) nimica toată a) ceva fără nici o însemnătate; b) cantitate neînsemnată. 2) Lipsă de însemnătate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsă de existenţă; nefiinţă; inexistenţă; neant. ♢ Din nimic, tot nimic neavând mijloace, nu poţi realiza ceva. [var. nimica] /<lat. nemicaTrimis de siveco, 28.08.2007. Sursa: NODEXnimíc adv. – Deloc. – var. nimica, nemic(ă), înv. lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Puşcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de "cîtuşi de puţin"; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeaţă (Dosoftei). cf. mică. Der. nimic, s.n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s.f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s.f. (înv., nulitate).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.