- strădui
- STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se strădui ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se strădui să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (strădui te să fii amabil!) 4. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se strădui să-i câştige bună-voinţa.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străduiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE STRĂDU//Í mă străduiiésc intranz. A depune multă silinţă sau osteneală. /<sl. stradatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstrăduí (a se strădui) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéşte/se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă/să se strắduieTrimis de Laura-ana, 15.12.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.