- cerca
- CERCÁ, cerc, vb. I. 1. tranz. (pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ intranz. A întreba, a se informa. 2. tranz. şi refl. (pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. tranz. (pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. tranz. (înv. şi reg.) A căuta. 5. tranz. (înv.) A supune la grele încercări. 6. tranz. (reg.) A vizita, a frecventa. 7. intranz. (pop.) A reveni; a da târcoale. 8. tranz. unipers. (pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – lat. circare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CERCÁ vb. v. analiza, căuta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, încerca, îndura, măsura, observa, pătimi, păţi, pedepsi, pândi, privi, proba, răbda, ruga, sancţiona, scruta, sili, sonda, spiona, strădui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmări, verifica, vizita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecercá vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 3 sg. şi pl. ceárcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. cérceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CERCÁ cerc tranz. pop. 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atenţie; a examina; a studia. 3) A supune unor încercări. 4) (despre stări sufleteşti) A cuprinde pe un timp scurt (şi de repetate ori). /<lat. circareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcercá (cérc, át), vb. – 1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – var. (der.) încerca. lat. circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Puşcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): cf. alb. kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), it. cercare, prov., cat., sp., port. cercar, fr. chercher. Pentru semantismul din rom., cf. Puşcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. şi DAR reprezentant al unui lat. *in circāre; este însă vorba mai curînd de o der. rom. Der. cercător, adj. (căutător, cercetător, examinator); cercător, s.m. (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); înv. cu toate aceste sensuri; (în)cercare, s.f. (acţiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experienţă; chin, suferinţă, necaz); cercală, s.f. (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, s.n. (căutare, cercetare); cercătoare, s.f. (sondă); cercătură, s.f. (încercare, probă, examen; investigaţie, verificare; sondare), înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
