- osteni
- OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A-şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeOSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeostení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osteneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OSTEN//Í osteniésc pop. 1. intranz. (despre fiinţe) A-şi pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinţe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OSTEN//Í mă osteniésc intranz. pop. A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXostení (ostenésc, ostenít), vb. – 1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną "a termina" (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie "oboseală", ceh. ustati "a se osteni", ceh. ustani "oboseală"; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti "a se obosi". Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος "debil" (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s.f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); osteninţă, s.f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.