oşteán — s. m., pl. oşténi … Romanian orthography
curtean — CURTEÁN, Ă, curteni, e, s.m. şi f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (înv.; la m.) Oştean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe şi bucurându se de… … Dicționar Român
ostaş — OSTÁŞ, ostaşi, s.m. Persoană care serveşte în armată, care face serviciul militar; oştean, soldat; militar. ♦ fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSTÁŞ s. militar, oştean … Dicționar Român
arcaş — ARCÁŞ, arcaşi, s.m. 1. Oştean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constulaţie din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. aş. Trimis de ana zecheru, 13 … Dicționar Român
codrean — CODREÁN, Ă, codreni, e, adj., s.m. şi f. (Rar) 1. adj. Care aparţine codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S.m şi f. Pădurean. – Codru + suf. ean. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 CODREÁN s. v. pădurar, păd … Dicționar Român
cătană — CĂTÁNĂ, cătane, s.f. (înv.) Soldat, ostaş în Austro Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaş. ♢ loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona. Trimis de valeriu, 30.05.2007. Sursa: DEX 98 CĂTÁNĂ s … Dicționar Român
militar — MILITÁR, Ă, militari, e, s.m. şi f., adj. l. s.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific … Dicționar Român
oaste — OÁSTE, oşti, s.f. 1. (înv. şi pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ (Rar) Oşteni, soldaţi. ♦ fig. Mulţime. 2. (înv.) Război1; luptă, bătălie. – lat. hostis, em duşman . Trimis de ana zecheru, 30.09.2007. Sursa: DEX 98 OÁSTE s. (mil.) … Dicționar Român
oştenesc — OŞTENÉSC, EÁSCĂ, oşteneşti, adj. (înv.) Ostăşesc, milităresc. [var.: oştinésc, eáscă adj.] – Oştean + suf. esc. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OŞTENÉSC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostăşesc, soldăţesc … Dicționar Român
slujitor — SLUJITÓR, OÁRE, slujitori, oare, s.m. şi f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujeşte (pe cineva); servitor, slugă. 2. (înv.) Oştean în slujba domnului ţării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraş, jandarm. – Sluji + suf.… … Dicționar Român