- ostenitor
- OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. şi pl. ostenitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOSTENIT//ÓR ostenitoroáre (ostenitoróri, ostenitoroáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ostenitoroare. /a (se) osteni + suf. ostenitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.