extenuant — EXTENUÁNT, Ă, extenuanţi, te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârşit2. [pr.: nu ant] – Din fr. exténuant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXTENUÁNT adj. epuizant, istovitor, obositor, trudnic, (rar)… … Dicționar Român
ostenitor — OSTENITÓR, OÁRE, ostenitori, oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 … Dicționar Român
anevoios — ANEVOIÓS, OÁSĂ, anevoioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. os. Trimis de ana zecheru, 11.01.2008. Sursa: DEX 98 Anevoios ≠ lesne, uşor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2 … Dicționar Român
importun — IMPÓRTUN, Ă, importuni, e, s.m. şi f., adj. (Livr) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat importunus. Trimis de baron, 22.12.2002. Sursa: DEX 98 importún adj. m., pl. importúni; f … Dicționar Român
mărşălui — MĂRŞĂLUÍ, mărşăluiesc, vb. IV. intranz. A se deplasa în marş; a mărşui. ♦ fam. A face un drum lung, obositor. – Marş + suf. ălui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRŞĂLUÍ vb. (mil.) a mărşui, (reg.) a marşirui, a mărşuli. (Trupele… … Dicționar Român
osteni — OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi… … Dicționar Român
ostenicios — OSTENICIÓS, OÁSĂ, ostenicioşi, oase, adj. (înv. şi reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. – Osteni + suf. cios. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSTENICIÓS adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor,… … Dicționar Român
trudă — TRÚDĂ, trude, s.f. (pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ♢ loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câştig. 2. Chin,… … Dicționar Român
adormitor — ADORMITÓR, OÁRE, adormitori, oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADORMITÓR adj., s. v. hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer … Dicționar Român
obosi — OBOSÍ, obosesc, vb. IV. intranz. şi refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ♢ tranz. M au obosit drumurile. ♦ refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi … Dicționar Român
