- dificil
- DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăţi; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane şi despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alţii, greu de mulţumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Dificil ≠ facil, uşor, lejerTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDIFICÍL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O treabă dificil.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune dificil.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problemă dificil la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (dificil de înţeles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers dificil.) 7. adj. greu, pretenţios. (Un text dificil.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretenţios. (O plantă ornamentală dificil.)Trimis de siveco, 30.03.2009. Sursa: Sinonimedificíl adj. m., pl. dificíli; f. sg. dificílă, pl. dificíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIFICÍL dificilă (dificili, dificil e) 1) Care se face cu mari eforturi; greu de realizat. 2) Care provoacă griji şi incomodităţi. O situaţie dificilă. Poziţie dificilă. 3) (despre persoane) Care se împacă greu cu alţii; greu de satisfăcut; capricios; năzuros; mofturos. Copil dificil. /<fr. difficile, lat. difficilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăţi, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].Trimis de LauraGellner, 14.05.2006. Sursa: DNDIFICÍL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăţi; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr. difficile, lat. difficilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.