- munci
- MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. refl. A-şi da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. refl. şi intranz. (înv. şi pop.) A suporta suferinţe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ tranz. (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferinţe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. ♢ expr. (refl.) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din sl. monciti.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A munci ≠ a (se) odihni, a trândăvi, a trântoriTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMUNCÍ vb. 1. a lucra, (pop. şi fam.) a meşteri. (A munci la o instalaţie,) 2. v. activa. 3. v. strădui. 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai munci atâta pentru ...) 5. v. tortura. 6. v. chinui.Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: SinonimeMUNCÍ vb. v. căuta, căzni, încerca, pătimi, screme, sili, strădui, suferi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemuncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muncésc, imperf. 3 sg. munceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. munceáscăTrimis de siveco, 11.04.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA MUNC//Í munciésc 1. intranz. 1) A depune muncă pentru a obţine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesională, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) înv. pop. (fiinţe) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni. 2) (pământul, câmpul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa în mod constant, provocând suferinţe (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. monţitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MUNC//Í mă munciésc intranz. 1) A depune multă muncă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se trudi; a se căzni; a se chinui; a se obosi. 2) înv. pop. A se supune unui chin; a se canoni; a se chinui; a se căzni. /<sl. monţitiTrimis de siveco, 06.12.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.