muncire

MUNCÍRE, munciri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) munci şi rezultatul ei; suferinţă, tortură, chin. – v. munci.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



muncíre s. f., g.-d. art. muncírii; pl. muncíri

Trimis de siveco, 09.06.2007. Sursa: Dicţionar ortografic