forţa

FORŢÁ, forţez, vb. I. tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ refl. A-şi da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenţii frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ♢ expr. A forţa uşa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forţa (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forţa nota = a întrece măsura în comportarea faţă de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o maşină, un animal etc. ♦ (mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenţei opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

Trimis de zaraza_joe, 06.01.2004. Sursa: DEX '98



FORŢÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a forţa la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (Se forţa să-i câştige bunăvoinţa.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu forţa piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A forţa încuietoarea uşii.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



forţá vb., ind. prez. 1 sg. forţéz, 3 sg. şi pl. forţeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A FORŢ//Á forţaéz tranz. 1) (fiinţe) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acţiuni violente. forţa uşa. ♢ forţa nota a) a lua notă care depăşeşte posibilităţile vocii; b) a întrece măsura în comportarea faţă de cineva. forţa uşi deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operaţii de luptă. forţa râul. /<fr. forcer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE FORŢ//Á mă forţaéz intranz. A depune un efort maxim; a acţiona din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FORŢÁ vb. I. tr. 1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forţa. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă (cu un mecanism etc.). ♢ A forţa uşa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forţa nota = a întrece măsura (în comportarea faţă de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat.t. fortiare].

Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DN



FORŢÁ vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). o a forţa cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a forţa nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă. (< fr. forcer, it. forzare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN