- stoarce
- STOÁRCE, storc, vb. III. tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conţine; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ♢ expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-şi epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (fam.) A-şi stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluţie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ♢ expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. fig. A obţine un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. fig. A obţine ceva cu mare efort. [Perf. s. storséi, part. stors] – lat. extorquere.Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98STOÁRCE vb. 1. v. tescui. 2. (înv.) a stoci. (A stoarce un abces de puroi.) 3. v. extenua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTOÁRCE vb. v. asupri, exploata, extorca, infiltra, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, pătrunde, persecuta, prigoni, scurge, secătui, tiraniza, urgisi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestoárce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserăm; part. storsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STOÁRCE storc tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuând lichidul; a scurge. ♢ stoarce pe cineva de puteri (sau de vlagă) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlăgui. 2) (lichide conţinute în anumite corpuri) A elimina prin presare. stoarce sucul din poamă. ♢ stoarce lacrimi a face să plângă. 3) fig. A obţine datorită unei insistenţe excesive; a smulge. 4) fig. (bunuri materiale) A lua prin constrângere (mai ales morală); a smulge. /<lat. extorquareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstoárce (-orc, -ors), vb. – 1. A presa, a scoate, a extrage. – 2. A obţine. – 3. A epuiza, a extenua. – Mr. storcu, storşu, stoarcere. lat. extŏrquēre, cu schimb de conjug. ca toarce (Puşcariu 1649; REW 3094), cf. it. storcere, prov., cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer. – Der. stors, s.n. (acţiunea de a stoarce); storsură, s.f. (lichid stors, suc); storcoşi, vb. (a strivi, a face terci), cu suf. expresiv -oşi.Trimis de blaurb, 25.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.