- mulge
- MÚLGE, mulg, vb. II. tranz. 1. A extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice. ♢ Maşină de muls = aparat destinat mulgerii mecanice. ♢ expr. Vacă bună de muls = persoană sau situaţie care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase. 2. fig. Atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva. 3. Compus: (zool.) mulge-capre subst. = lipitoare. – lat. mulgere.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MULGE-CÁPRE s. v. lipitoare, păpăludă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimemúlge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mulg, perf. s. 1 sg. mulséi, 1 pl. múlserăm; part. mulsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MÚLGE mulg tranz. 1) (femele ale unor mamifere) A trage de mamele pentru a stoarce lapte. 2)fig. (persoane) A stoarce de bunuri materiale în mod sistematic. ♢ Vacă bună de muls persoană sau situaţie care, fiind exploatată (abuziv), poate aduce foloase. /<lat. mulgereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmúlge (múlg, múls), vb. – 1. A stoarce laptele din uger. – 2. A tapa de bani. – Mr. mulgu, mulşu, muldzire, megl. mulg, mulziri. lat. mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre (Densusianu, Hlr., I, 147; Puşcariu 1112; Candrea-Dens., 1164; REW 5729), cf. it. mungere, v. fr. moudre, prov. molzer, cat. muñyir, astur. muñir, gal. moger, port. mungir. – cf. smulge. Der. mulgare, s.f. (oaie cu lapte); mulzare, s.f. (oaie cu lapte), prin încrucişare cu mînzare; mulgaş, s.m. (mulgător); mulgătoare, s.f. (oaie sau vacă cu lapte); mulgător, s.m. (cel care mulge); mulgecapre, s.f. (lipitoare, Caprimulgus europaeus); muls, s.n. (mulgere); mulsoare, s.f. (acţiunea de a mulge), cu suf. -oare, cf. unsoare; mulsură, s.f. (muls), cu suf. -ură, cf. strînsură (după Puşcariu 1113; Candrea-Dens., 1166 şi REW 5737, direct din lat. mŭlsūra, cf. Rosetti, II, 159).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.