smulge

smulge
SMÚLGE vb. 1. a trage. (A smulge un cui cu cleştele.) 2. a scoate. (A smulge buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a smulge din mâinile lui.) 4. a răpi. (Duşmanul le-a smulge o parte din ţară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SMÚLGE vb. v. jumuli.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

smúlge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SMÚLGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. smulge iarbă. ♢ A-şi smulge barba (sau părul din cap) a-şi exterioriza în mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forţa. smulge o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii etc.) A obţine datorită unei insistenţe excesive. 4) A face să se smulgă. ♢ smulge din ghearele morţii a salva de la moarte. /<lat. exmulgere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SMÚLGE mă smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o mişcare bruscă. 3) A înceta de a mai fi împreună; a se despărţi. /<lat. exmulgere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

smúlge (-g, -ls), vb. – A trage cu putere, a scoate, a extrage. – var. zmulge şi der. Mr. zmulgu, zmulşu, zmuldzire, megl. smulg(iri). lat. *exmulgĕre (Cihac, I, 172; Philippide, Principii, 44; Puşcariu 1944; Candrea-Dens., 1167; REW 2864), cf. it. smungere "a suge", astur. esmucir "a mulge" şi mulge. Legătura cu *exvellĕre, prin intermediul formei **exvulsum (Creţu 369) este o ipoteză inutilă. – Der. smultură, s.f. (şuviţă, smoc de lînă; persoană pletoasă); smuntură, s.f. (Trans., lînă tunsă); smuncea, s.f. (Mold., vargă, nuia), prin contaminare cu smicea.
Trimis de blaurb, 28.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • smult — SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ♢ expr. A şi smulge părul (din cap) sau a şi smulge barba = a şi manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (reg.) A… …   Dicționar Român

  • jumuli — JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăţa de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ♢ expr. (fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv şi încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ p. ext. A smulge părul din… …   Dicționar Român

  • eradica — ERADICÁ, eradíc, vb. I. tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desfiinţa. – Din lat., it. eradicare. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi …   Dicționar Român

  • pensa — PENSÁ, pensez, vb. I. tranz. 1. A prinde, a apuca (şi a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer. Trimis de cata, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  pensá vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… …   Dicționar Român

  • depăra — DEPĂRÁ, dépăr, vb. I. 1. tranz. şi refl. (reg.) A( şi) smulge părul de pe cap (de jale.de desperare etc.); fig. a (se) necăji. 2. (fam.) A (se) părui. [var.: dăpărá vb. I] – lat. depilare …   Dicționar Român

  • edenta — EDENTÁ, edentez, vb. I. tranz. A rupe, a smulge dinţii unei roţi dinţate, ai unei perii de sârmă etc. – Din fr. édenter. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  edentá vb., ind. prez. 1 sg. edentéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • extirpa — EXTIRPÁ, extírp, vb. I. tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porţiune dintr un organ (bolnav); a exciza. 2. fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [prez. ind. şi: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.… …   Dicționar Român

  • răpi — RĂPÍ, răpesc, vb. IV. tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viaţa cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un… …   Dicționar Român

  • scoate — SCOÁTE, scot, vb. III. tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr un spaţiu, dintr un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”