- răpi
- RĂPÍ, răpesc, vb. IV. tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viaţa cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparţine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o ţară etc.). ♦ fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [var.: (înv. şi pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).Trimis de gall, 08.02.2008. Sursa: DEX '98RĂPÍ vb. 1. a lua. (Gangsterii au răpit-o din parc.) 2. a fura. (Îşi răpi logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le răpi întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a răpi o parte din ţară.) 5. v. în-cânta.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerăpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂP//Írăpiésc tranz. 1) (fiinţe) A lua cu forţa, ducând cu sine şi ţinând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ răpi viaţa (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-şi însuşi prin abuz de putere; a lua cu forţa, însuşindu-şi în mod ilegal; a fura. răpi teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. răpi liniştea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenţia şi seducând. Lectura l-a răpit complet. ♢ răpi inima a cuceri dragostea. /<lat. rapireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.Trimis de blaurb, 14.11.2006. Sursa: DARrăpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. lat. rapῑre (Puşcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpeşte, fermecător); răpitură, s.f. (pradă); rapt, s.n., din fr. rapt.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
