jumuli

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăţa de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ♢ expr. (fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv şi încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ p. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – cf. bg. ž m u l j a, magh. g y o m l á l n i.

Trimis de cata, 14.03.2002. Sursa: DEX '98



JUMULÍ vb. (înv. şi pop.) a smulge, (înv. şi reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. şi Maram.) a cinătui, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A jumuli o pasăre.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



JUMULÍ vb. v. jecmăni, jefui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



jumulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jumuleáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A JUMUL//Í jumuliésc tranz. 1) (păsări tăiate) A lipsi de pene şi de puf prin smulgere; a peni. 2) (păr) A smulge din rădăcină. 3) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmăni; a jefui. /cf. ung. gymbálni

Trimis de siveco, 21.06.2007. Sursa: NODEX



jumulí (jumulésc, jumulít), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăţa de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni "a smulge" (DAR; Scriban). Sînt greşite relaţiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, şi Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń "a distruge". Din acelaşi etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s.f. (acţiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumuleşte; care vinde scump); jumulitură, s.f. (jumuleală). cf. jimi.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER