ciupeală — CIUPEÁLĂ, ciupeli, s.f. Faptul de a ciupi. ♦ fig. (fam.) Însuşire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtişag. – Ciupi + suf. eală. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.… … Dicționar Român
ciupeálã — s. f., g. d. art. ciupélii; pl. ciupéli … Romanian orthography
ciup — s. v. cioc, clonţ, plisc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) şuviţă de păr, moţ, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlţilor de… … Dicționar Român
ciupăra — ciupărá vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasăre de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre păsări) a se curăţi cu ciocul. 3. (despre animale şi păsări) a rupe cu gura (firele de iarbă), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a mânca cîte puţin, a ciuguli. 4. a… … Dicționar Român
jumuli — JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăţa de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ♢ expr. (fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv şi încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ p. ext. A smulge părul din… … Dicționar Român
pârli — PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) arde uşor la suprafaţă. ♢ expr. (tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a i îndepărta complet perii, puful sau… … Dicționar Român