suge

SÚGE, sug, vb. III. tranz. 1. A trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din ţâţă. ♢ expr. A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie. A-şi suge de sub unghii = A fi foarte zgârcit. ♦ A sorbi un lichid, un suc etc. Albina suge nectarul florilor. ♦ A dizolva ceva încet în gură şi a mânca; a topi ceva puţin câte putin. Suge o bomboană. ♦ A trage în piept, a aspira. ♢ intranz. A suge din ţigară. 2. (depr.) A goli conţinutul unui vas; a bea. ♦ (fam.) A fi beţiv. 3. (Despre un corp poros) A absorbi lichide. 4. fig. A stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei. ♢ expr. A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci. A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva. ♦ refl. (Despre fiinţe) A fi tras la faţă, a slăbi. [Perf. s. supsei, part. supt] – lat. sugere.

Trimis de rain_drop, 25.02.2005. Sursa: DEX '98



SÚGE vb. 1. (înv.) a zbea. (Pruncul suge lapte de la sân.) 2. a sorbi, (pop.) a bea. (Şarpele îi suge sângele.) 3. v. absorbi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SÚGE vb. v. asupri, bea, epuiza, exploata, extenua, frânge, fuma, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârşi, slei, stoarce, tiraniza, trage, urgisi, vlăgui, zdrobi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



súge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sug, 1 pl. súgem, perf. s. 1 sg. supséi, 1 pl. súpserăm; part. supt

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SÚGE sug tranz. 1) (lichide) A trage în gură (cu ajutorul buzelor şi al limbii). suge lapte. ♢ suge ceva o dată (sau împreună) cu laptele mamei a căpăta o deprindere din fragedă copilărie. A-şi suge de sub ungii a fi foarte zgârcit. 2) (băuturi selecte) A bea încet, savurând. 3) (aer, fum, miresme etc.) A trage în piept; a înghiţi; a inspira; a inhala. suge din ciubuc. 4) A face să se topească în gură (frământând cu limba şi cu buzele) pentru a înghiţi. suge o bomboană. 5) (despre corpuri poroase) A trage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a absorbi; a îmbiba. suge apa. 6) pop. rar A bea în permanenţă, suferind de patima beţiei. ♢ Suge-bute calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului. 7) fig. (persoane) A stoarce de bani, de bunuri materiale. ♢ suge pe cineva până la măduvă a sărăci pe cineva complet. /<lat. sugere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



súge (-g, -upt), vb. – 1. A sorbi, a aspira un lichid. – 2. A absorbi. – 3. A bea, a trage laptele din sîn. – 4. A bea, a se ameţi. – 5. (refl.) A se trage la faţă, a slăbi. – Mr. sug, supşu, suptu, sudzire; megl. sug, supciu, supt, suziri; istr. sugu, supt. lat. sūgĕre (Puşcariu 1680; REW 8438), cf. it. suggere, port. sugir, gal. sugar. – Der. sugaci, adj. (care suge; neînţărcat), cuvînt literar, fără circulaţie populară (ALR, II, 146); sugar, adj. (care suge; neînţărcat; s.n., căpriorul mijlociu la casele ţărăneşti); sugător, adj. (sugar, sugaci); sugătoare, s.f. (sugativă; mănunchi de stuf care se pune la geam ca să absoarbă apa de ploaie; plantă, Monotropa hypopytis); supt, s.n. (faptul de a suge, beţie); suptură, s.f. (supt, sugere). Din rom. provin bg. sugar (Capidan, Raporturile, 212) şi ngr. σιουγϰάρι (Murnu, Lehnw., 40).

Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER