pecingine — PECÍNGINE, pecingini, s.f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care, uscându se, lasă nişte pete scorţoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ♢ expr. A se întinde (sau, rar, a se… … Dicționar Român
porúmb — I. adj. m., pl. porúmbi; f. sg. porúmbã, pl. porúmbe II. (plantã, ştiulete, pasãre) s. m., pl. porúmbi III. (semãnãturã, lan) s. n., pl. porúmburi … Romanian orthography
grâu — GRÂU, (1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din … Dicționar Român
holdă — HÓLDĂ, holde, s.f. Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold iugăr . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÓLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la … Dicționar Român
lan — LAN, lanuri, s.n. Suprafaţă de teren agricol semănată cu acelaşi fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (şi aflate într un stadiu înaintat de creştere). – Din ucr. lan. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
mays — PORÚMB, Ă, (I 1, 2, II) porumbi, s.m., (III) porumbi, e, adj., (I 3) porumburi, s.n. I. 1. s.m. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, puternică şi groasă, cu frunzele lungi şi ascuţite la vârf şi cu inflorescenţa un spic sau un… … Dicționar Român
năvoloacă — NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s.f. (reg.) 1. Loc de pe care s a tăiat porumbul şi unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Ţărm înalt al mării. – ucr. navolok. Trimis de gall, 13.04.2008. Sursa: DLRM năvoloácă… … Dicționar Român
orz — ORZ, (1) s.m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung şi cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere şi industriale (Hordeum); plantă care face parte… … Dicționar Român
pieri — PIERÍ, pier, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se… … Dicționar Român
pieritură — PIERITÚRĂ, pierituri, s.f. (pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98 PIERITÚRĂ s. v. căzătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pieritúră s. f., g. d … Dicționar Român
