orz

ORZ, (1) s.m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung şi cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere şi industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ p. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie şi în alimentaţia omului. ♢ expr. A strica orzul pe gâşte = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu ştie să le preţuiască. 2. s.n. pl. Specii de orz (1). 3. s.n. Semănătură, lan de orz (1). – lat. hordeum.

Trimis de oprocopiuc, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri, (lanuri) oárze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenţă în formă de spic, ale cărei boabe sunt folosite ca furaj şi în alimentaţie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ♢ A strica orzul pe gâşte a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merită. /<lat. hordeum

Trimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: NODEX



orz s.m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. lat. hordenm (Puşcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s.m. (negustor de grîne); orzărie, s.f. (lan de orz); orzişor, s.m. (arpacaş); orzoaică, s.f. (varietate de orz); orzăreţ (var. urzăreţ), adj. (varietate de pere).

Trimis de blaurb, 22.06.2008. Sursa: DER