pieritură

pieritură: PIERITÚRĂ, pierituri, s.f. (pop.) Om sau animal slab, fără vlagă. – Pieri + suf. -tură.

Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98

PIERITÚRĂ s. v. căzătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pieritúră s. f., g.-d. art. pieritúrii; pl. pieritúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie şi de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii (cânepişte). 4. iarbă rară şi mică. 5. loc dintr-o porumbişte în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

căzătură — CĂZĂTÚRĂ, căzături, s.f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deşeuri. 3. (depr.) Om sau animal bătrân şi neputincios; om degradat moraliceşte. 4. Porţiune de pădure bătrână, cu copacii doborâţi de vânt. – Cădea + suf. ătură. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
mortăciune — MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s.f. Stârv, hoit, leş de animale şi de păsări; p. ext. cadavru. ♦ fig. Fiinţă foarte slabă, lipsită de energie şi de sănătate. – lat. morticina. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORTĂCIÚNE s. 1. cadavru,… … Dicționar Român
pieri — PIERÍ, pier, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias