pecingine

pecingine
PECÍNGINE, pecingini, s.f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupţii cu băşicuţe, care, uscându-se, lasă nişte pete scorţoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ♢ expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăţi. ♦ fig. Rău care se extinde repede şi nestăvilit. 2. fig. Porţiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetaţia a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – lat. petigo, -ginis.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

BURUIANĂ-DE-PECÍNGINE s. v. rostopască.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PECÍNGINE s. (med.) 1. (pop.) cur-de-găină. 2. eczemă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PECINGINE REÁ s. v. pelagră.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pecíngine s. f., g.-d. art. pecínginii; pl. pecíngini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PECÍNGIN//E pecinginei f. 1) Boală contagioasă a pielii manifestată prin erupţii, care, uscându-se, provoacă mâncărime şi formează o crustă, care apoi se cojeşte, lăsând pete albicioase. ♢ A se întinde (sau a se răspândi) ca pecingineea a se extinde peste tot. 2) fig. Rău care capătă o amploare din ce în ce mai mare. 3) Petic de pământ cultivat de pe care a pierit vegetaţia; loc gol într-o semănătură. 4) Pată de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, pecingineginis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pecíngine (pecíngini), s.f. – Eczemă, boală de piele. lat. pĕtῑgĭnem, formă populară a lui impĕtῑgo (Puşcariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • pecinginos — PECINGINÓS, OÁSĂ, pecinginoşi, oase, adj. Care are pecingine (1), cu pecingine. – Pecingine + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  pecinginós adj. m., pl. pecinginóşi; f. sg. pecinginoásă …   Dicționar Român

  • eczemă — ECZÉMĂ, eczeme, s.f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecţioasă sau alergică, caracterizată prin erupţii, abcese, leziuni umede sau uscate (însoţite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… …   Dicționar Român

  • herpeto — HERPET(O) /HERPETI elem. herpes . (< fr. herpét/o/ , herpéti , cf. lat. herpes, etis, pecingine) Trimis de raduborza, 08.05.2008. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • micoză — MICÓZĂ, micoze, s.f. 1. Nume generic dat bolilor infecţioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecţioasă şi contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • pecingina — pecinginá, pecinginéz, vb. I (înv. şi reg.) a se acoperi cu pecingine. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pecinginat — pecinginát, pecinginátă, adj. (înv.) de pecingine. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pelagră — PELÁGRĂ, pelagre, s.f. Boală provocată de lipsa din alimentaţie a unor vitamine şi proteine, care se manifestă prin inflamaţia pielii, plăgi pe corp, tulburări gastrice şi nervoase etc. – Din fr. pellagre. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pitiriazis — PITIRIÁZIS subst. (med.) Nume generic pentru dermatozele provocate de ciuperci microscopice şi caracterizate prin erupţii de băşicuţe care, uscându se, formează o coajă ce provoacă mâncărime şi descuamarea pielii. [pr.: ri a . – var.: pitiriáză s …   Dicționar Român

  • rostopască — ROSTOPÁSCĂ s.f. Plantă erbacee cu flori galbene aurii, a cărei tulpină conţine un suc galben portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariţă (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast . Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”