- găină
- GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoşului-de-munte. – lat. gallina.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHIOARA-GĂÍNII s. v. romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare.Trimis de siveco, 16.05.2008. Sursa: SinonimeCUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: SinonimeGĂINALUIDUMNEZÉU s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.Trimis de siveco, 27.05.2008. Sursa: SinonimeGĂÍNĂ s. (ornit.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGĂÍNĂ s. v. pălărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGĂINĂ-DE-ÁPĂ s. v. lişită.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeGUŞA-GĂÍNII s. v. pansea, panseluţă, păpădie.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeIARBA-GĂÍNII s. v. răcovină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMOARTEA-GĂÍNILOR s. v. cobe, ţâfnă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeUNGHIA-GĂÍNII s. v. coronişte.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimegăína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgăínă s. f., g.-d. art. găínii; pl. găíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgăínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbáticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmoártea-găínilor (med. vet.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGĂÍN//Ă găinăi f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne şi ouă. ♢ A avea orbul găinăilor a nu vedea bine, desluşit (mai ales seara). De râsul găinăilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu găinăile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o găină (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. găină-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenuşiu, având un moţ alb între ochi; lişiţă. [G.-D. găinii] /<lat. gallinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgăínă (găíni), s.f. – 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă. – 2. Constelaţia Pleiadelor, Cloşca-cu-Puii-de-aur. – 3. (arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. lat. gallῑna (Puşcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha. – cf. găinaţ. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăţa păsările); găinar, s.m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriţ, Astur palumbarius; hoţ, pungaş; arg., jandarm); găinăreasă, s.f. (femeie care păzeşte păsările); găinări, vb. (a fura, a şmangli); găinărie, s.f. (ogradă; furtişag); găinuşe, s.f. (găină mică; Cloşca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte şi flori); găinuţă, s.f. (găină mică; varietate de potîrniche (potârniche), Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinuşe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.