- potârniche
- POTÂRNÍCHE, potârnichi, s.f. Pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună-pestriţă pe spate, cenuşie pe piept şi albă pe burtă, care trăieşte în stoluri mici prin holde şi tufişuri (Perdix perdix). ♢ expr. A se răspândi (sau a se risipi, a se împrăştia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăştia repede, în toate părţile (din faţa unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98POTÂRNÍCHE s. (ornit.; Perdix perdix) (reg.) chirchică, fugău, găinuşă, tărbiţă, (prin Transilv.) tărhită.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePOTÂRNÍCHE s. v. pitpalac, prepeliţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepotârníche s. f., g.-d. art. potârníchii; pl. potârníchiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOTÂRNÍCH//E potârnichei f. Pasăre de câmpie, de talie medie, cu penaj divers colorat, care trăieşte în stoluri mici prin holde şi prin tufişuri. ♢ A se împrăştia (sau a fugi) ca potârnicheile (sau ca puii de potârniche) a dispărea repede şi fără urmă. /<lat. coturniculaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpotîrníche (potârníchi), s.f. – Pitpalac (Perdix cinerea). – var. Mold. păturniche. Mr. piturnic’le, pitrunicl’e. lat. *cotŭrnicŭla, dim. al lui cotŭrnix "prepeliţă" (Puşcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- › po- a fost interpretat diferit; cu o pronunţare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; cf. contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix › perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea); ca influenţă a sl. (Rohlfs, Differenzierung, 64). Mr. pare să indice că schimbarea este anterioară rom., cf. paralelismul colombus-palumbus.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.