- bâr
- BÂR interj. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. – Onomatopee.Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX '98bâr interj.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficBÂR interj. (se foloseşte pentru a îndemna oile la mers). /Onomat.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: NODEXbîr interj. – 1. Strigăt cu care ciobanii îşi adună şi conduc turmele. – 2. Indică o senzaţie de frig intens. Creaţie expresivă; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puşcariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima accepţie, rr bilabial se foloseşte în mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, însăşi vibraţia imită tremuratul. cf. şi Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasă încercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvînt prin iraniană (cf. Rosetti, II, 111). Der. bîrîiac, s.m. (miel); bîrîi, vb. (a striga oile; a vorbi împiedicat, a mormăi; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au bîrîit ca un tunet alte potîrnichi (potârniche)) pare o greşeală datorită confuziei cu pîrîi. var. a bărăi, care apare în unele dicţionare, ar putea fi o ortografie greşită.Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.