năvoloacă

NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s.f. (reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul şi unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Ţărm înalt al mării. – ucr. navolok.

Trimis de gall, 13.04.2008. Sursa: DLRM



năvoloácă (năvoloáce), s.f. – (Mold.) Semănătură făcută fără a ara, răscolind pămîntul numai cu grebla. Rut. navolok "greblă" (Tiktin; Scriban), cf. rus. navolok "cîmp rîpos" (Cihac, II, 462). cf. voloc.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER