- năvrap
- NĂVRÁP, năvrapi, s.m. Pedestraş din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ "jaf".Trimis de LauraGellner, 06.06.2004. Sursa: DEX '98năvráp s. m. (sil. -vrap), pl. năvrápiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnăvráp (năvrápi), s.m. – Jefuitor, prădător. sl. navrapŭ "pătrundere, incursiune" (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s.f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.